#sâniicontează și toate femeile trebuie să știe asta!

Cancerul curmă anual viața a peste 6 mii de persoane din Republica Moldova. Cancerul mamar ucide lunar 450 de femei și fete din țara noastră. Cea mai tânără pacientă depistată cu cancer la sân are vârsta de 16 ani. La nivel global, la fiecare 3 minute o femeie este diagnosticată cu această boală, iar la fiecare 15 minute una moare. Aceste date nu sunt invenții. Aceste date prezintă realitatea din țara noastră și din lumea întreagă. Aceste date înseamnă crunta realitate.

Doi ani de cand cancerul a venit în familia noastră

Era decembrie. Al treilea spital în care fusesem internați. Eu și băiețelul meu. Toți medicii presupuneau ce are, dar noi nu știam. Am tot sperat că nu va fi nevoie de operație, dar nu a fost așa. Zilele treceau una câte una, iar speranța noastră creștea. Până când ni s-a spus: Presupunem că e cancer, dar rezultatele de la laborator vor arăta 100%. Da, s-a prăbușit cerul peste noi.

Când eram mici, ne jucat în cimitir, printre morminte. Acum, ne temem de moarte

Moartea. Ți se face pielea ca de găină când auzi de moarte. Deși nu ar trebui să fie așa... Când eram mică, mă duceam în fiecare săptămână cu bunica la cimitir, căci e chiar peste drum de casa ei. Ea rupea buruienile de pe morminte, eu și fratele meu alergam fericiți și ne jucam, apoi ne plimbam printre cruci, citeam numele celor care au murit și ascultam povestea de viață a fiecăruia. Nu știu de unde, dar bunica știa povestea tuturor morților. 

Un an de la ultima chimioterapie. De ce încă mai vorbesc despre cancer

Luna aceasta se împlinește un an de când băiețelul meu, Stelian, a făcut ultima cură de chimioterapie. Dupa externare au urmat clipe și mai grele. Dacă în timpul tratamentului, care a fost destul de agresiv cu el, eram pe mâna medicilor și știam că e supravegheat, dupa finisare am rămas singuri. Aveam siguranța că e totul bine, că a învins cancerul, dar teama nu mă lăsa să merg mai departe.

Un an de cancer, un an de VIAȚĂ!

A trecut un an de când copilul meu umblă prin spitale, iar eu îi sunt sprijin și alinare. A trecut aproape un an de când a fost diagnosticat cu boala de care se teme fiecare dintre noi. A trecut un an de când în mintea mea sună – CANCER, tumoare, operație. A trecut un an greu, care ne-a pus la pământ. A trecut un an de când noi am început să trăim, intens, mai frumos, mai conștienți. A trecut un an de când noi apreciem VIAȚA, cu toate bucuriile și necazurile ei.

Lecții pe care le-am învățat de la copiii cu cancer

Cât trăim, învățăm. Învățăm de la cei din jurul nostru, învățăm din propriile greșeli, dar cel mai des - învățăm de la copii. Aceștia nu ezită să ne uimească zilnic și să ne ofere câte un duș rece, pentru a ne trezi din amorțeală. Zi de zi ne învață nu să fim perfecți, ci să devenim cea mai bună variantă a noastră, care să-i poată iubi, ocroti și sprijini atunci când vor avea nevoie de noi.

A căzut, dar o să crească!

Dupa prima cură de chimioterapie lui Stelian i-a căzut părul. Înainte de a începe tratamentul l-am tuns scurt, dar a crescut suficient de mult încât să observ într-o dimineață cum îi rămân locuri cu chelie pe cap. L-am spălat bine, apoi cu un prosop am frecta până i-au căzut toate firele. A rămas neted și moale.

Pentru mine a fost foarte greu, chiar dacă eram bine pregătită pentru acest moment. Pentru el a fost ușor. I-am povestit despre tratament și despre efectele acestuia. I-am spus că s-ar putea să aibă grețuri, vomă, dureri de cap, diaree, că o să-i cadă părul, dar o să-i crească înapoi mult mai frumos decât înainte. Iar el a înțeles foarte bine asta și nu a fost afectat absolut deloc de acest efect al chimioterapiei. De fapt, pe parcursul tratamentului el nu a avut absolut nici un efect negativ, rămânând la fel  de vesel, puternic și cu poftă de viață.

Ce s-a mai îngrășat copilul tău!

În ultimele luni, cea mai frecventă întrebare pe care am auzit-o (în afară de: cum se simte Stelian?) a fost: de ce s-a îngrășat așa mult Stelian?  El de la naștere a avut o greutate mică și a fost destul de slăbuț, iar când am observat că se îngrașă în ultima perioadă, eu chiar m-am bucurat. Am încercat să văd partea plină a paharului.

Azi vreau să mulțumesc OAMENILOR

Una dintre cele mai importante lecții pe care am învățat-o în ultima jumătate de an, a fost aceea că există OAMENI printre oameni. Niciodată nu am avut încredere în oameni și întotdeauna am spus că, ori de câte ori vor avea ocazia, aceștia vor trăda, vor arunca vorbe urâte și vor face rău. Dar iată că Dumnezeu a hotărât că e timpul să-mi învăț lecția și să-mi demonstreze că totul se face cu OAMENI și că nu toți sunt plămădiți „din același aluat”.

Cum îi fac mai ușoară băiețelului meu șederea în spital

Perioada petrecută într-un spital nu este pentru nimeni cea mai frumoasă și cea mai așteptată, cu atât mai mult pentru un copil. Totuși, fiecare medic sau asistent medical are un singur scop – să-i facă pe pacienți să se simtă bine și să fie externați cât mai curând, iar datorită acestora copiii care stau internați într-un spital oncologic, au speranța că se vor trata.

Viața mea de după 18 decembrie

„Poate ceva au greșit ei. Poate laboratorul nu e bun. Poate rezultatele nu sunt corecte” – acestea au fost primele gânduri care mi-au apărut în minte în acea după amiază neagră de 18 decembrie 2017, când am aflat că Stelian are cancer. Pe data de 19 decembrie am dat din nou tumoarea la laborator, cu gândul și speranța că primul rezultat e greșit și poate va fi totul bine. Au urmat zile grele, de așteptare, nervi și stres, de parcă trăiam în altă lume, o lume doar a noastră, în care își aveau loc doar lacrimile. Dar rezultatul a fost același...

Dieta ideală pentru o viață fără cancer + Meniu anticancer

Pentru bolnavii de cancer este foarte importantă alimentația. Din păcate, majoritatea medicilor nu atenționează pacienții asupra faptului că, odată ce au fost diagnosticați cu această boală, primul lucru pe care ar trebui să-l facă este să-și schimbe modul de a se alimenta. Pentru că mâncarea consumată este un factor esențial în prevenirea sau stoparea cancerului.

Sfaturi: Cum să reducem expunerea la carcinogene

Este o adevărată provocare să ne putem  proteja de substanțele chimice, având în vedere că zilnic suntem expuși  la acțiunea acestora. În articolul precedent am povestit despre schimbările pe care ar trebui să le facem pentru a duce un mod de viață sănătos. Azi voi continua seria articolelor cu sfaturi de menținere a sănătății și prevenire a bolilor și voi povesti despre ce trebuie să facem pentru a ne reduce expunerea la acțiunea carcenogenelor. Toate aceste informații le-am aflat din cartea „Spune nu cancerului” de Patrick Holford, despre care am scris în acest articol.

Evelina, cea care mă strigă TANTI ANNA, are nevoie de ajutor!

De când stau cu Stelian în Spitalul Oncologic am cunoscut mulți, mulți copii. Fiecare e deosebit în felul său și ascunde o durere, dar în același timp și o dorință de a trăi. Dar o relație deosebită am cu Evelina, care mă strigă TANTI ANNA, îmi cere mâinile să le pipăie, ca să vadă dacă nu îi spun minciuni și mă roagă să îi dau laptopul meu să se joace la tastatură. Evelina nu vede și abia de poate merge, având la piciorul stâng o operație și târându-l după ea. Micuța are și cancer...

Viața noastră cu cancer

Din luna decembrie, deși pare că nu a trecut atât de mult timp, în familia noastră s-au schimbat multe lucruri. Odată cu cancerul a venit și tristețea, lacrimile, deznădejdea. Însă mai puternice decât acestea sunt dragostea, fericirea, pofta de viață și unirea dintre noi. Toți patru, ținându-ne de mână, mergem mai încrezători spre lumina de la capătul tunelului...

Sfaturi de menținere a sănătății și prevenire a bolilor (II)

În acest articol am decis să-ți povestesc despre pericolul pe care-l au asupra sănătății noastre pesticidele și materialele plastice, pentru că noi nici măcar nu ne dăm seama la câte mii de substanțe chimice suntem expuși.  Nici eu nu am știut că de fapt zilnic, fără voia noastră, suntem expuși la aceste chimicale și că, în cazul în care sunt combinate, au asupra noastră efecte devastatoare. 

Când ești bolnav/ă, nu te supăra pe Dumnezeu!

În perioada asta de luptă cu cancerul, am înțeles că nu trebuie nicidecum să ne întrebăm: De ce, Doamne?, De ce eu?, De ce copilul meu?. Deși e greu, trebuie să acceptăm situația, să nu ne revoltăm și nici să fim în concurență cu El. Trebuie să primim totul cu smerenie, să avem încredere că totul va fi bine și să ne lăsăm în voia Lui.

Sfaturi de menținere a sănătății și prevenire a bolilor (I)

Am promis într-un articol anterior că voi scrie detalii din unele capitole din cartea „Spune nu cancerului” de Patrick Holford.  Citind această carte, mi-a atras atenția următoarea afirmație: „Nu are nici un sens să continui să faci aceleași lucruri și să aștepți alte rezultate. De ce nu ar recidiva boala dacă acel tip de cancer a fost în aparență tratat cu succes, dacă nu se înțelege și nu se modifică în primul rând circumstanțele care au dus la dezvoltarea acesteia?”. Eu mai demult am înțeles că prevenirea bolilor începe în primul rând cu schimbarea dietei și a stilului de viață, iar această carte m-a convins din nou cât de importantă este alimentația. 

„Spune nu cancerului” de Patrick Holford

În secția de Pediatrie Oncologică a Spitalului Oncologic din Chișinău există o cameră de joacă, în care este frumos amenajată o bibliotecă. De aici copiii și părinții împrumută cărți, pe care le citesc în timp ce așteaptă ziua externării. Printre aceste cărți am găsit una extrem de utilă și interesantă – „Spune nu cancerului” de Patrick Holford. Mi se pare un ghid foarte bun și necesar în fiecare secție a spitalului, pentru că, din păcate, puțini pacienți înțeleg că lupta cu această boală se face în primul rând prin schimbarea modului de alimentație, subiect dezbătut pe larg în acest manual de nutriție optimă.

„Cancerul: o călătorie prin urechile acului” de Ileana Gafton Dragoș

„Este oare cancerul o boală care ucide? Este oare o boală incurabilă sau poate fi tratată? Câte șanse are bolnavul de a se trata? Ce tratament trebuie să urmeze? Ce mod de viață ar trebui să ducă?”, sunt doar câteva dintre întrebările pe care și le pun cei apropiați atunci când află că mama, tata, sora, soțul sau chiar copilul este diagnosticat cu cancer. Puțini însă sunt cei care îndrumă bolnavul pe o cale – cea care duce spre Biserică, pe calea care duce spre adevărata salvare, atât trupească, cât și sufletească.